Ce contează, ce nu contează și ce tip de intervenție e valoros cu adevărat în educație
Începutul școlii vine, inevitabil, „la pachet” cu mii de opinii despre cum și cât trebuie reformată școala românească. Într-o încercare de sistematizare a tuturor acestor opinii, fundamentate sau nu științific, am realizat o trecere în revistă a celor mai uzuale „intervenții” în educație și am încercat să concluzionăm asupra eficienței, costului și scalabilității acestora, astfel încât ulterioarele opinii și/sau dezbateri să aibă un fundament comun. Un prim set de 15 intervenții au fost analizate pe platforma BRIO Adviser, aici: https://brio.ro/adviser
Am pornit de la modalitățile în care părinții aleg să adauge valoare actului educațional, în mod individual, pentru copilul lor: programe after sau before-school, modele de învățare asistată de computer, alegerea profesorilor cei mai potriviți și constanta solicitare de feedback.
Astfel, conform tuturor evidențelor, cea mai eficientă astfel de intervenție în educație este FEEDBACK-ul. Efectele acestor intervenții sunt cuantificate în timp (avans față de ceilalți copii) și bani (cât este de costisitor rezultatul). E dovedit prin studii că feedback-ul are efecte pozitive echivalente cu aproximativ 7-8 luni de studiu avans, atunci când scopul acestuia este acela de a îmbunătăți rezultatele școlare în domenii precum limbă și comunicare, matematică, sau în eforturile de reactualizare a informațiilor dobândite cu timp în urmă. Costurile implicate în oferirea unui feedback de calitate nu sunt ridicate. Feedback-ul de calitate este însă dificil de dat de un cadru didactic care nu a fost format în acest sens. Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice (instruirea acestora în vederea îmbunătățirii practicilor de feedback) presupune costuri, însă acestea sunt mult inferioare altor tipuri de intervenție. Ele au fost calculate la 400 RON/cadru didactic. În ce privește scalabilitatea, feedback-ul este scalabil cu relativ mare ușurință, presupunând un training de bază pentru profesori pentru a reuși să implementeze cu succes această manieră de lucru în clasă. Dacă sunt realizate kituri de instruire, acestea sunt de asemenea scalabile, cu costuri minore și ușor de absorbit în condiții de volum. Feedback-ul constant (e.g., după fiecare activitate, pentru fiecare elev) este mai greu scalabil cel puțin în învățământul de masă din cauza constrângerilor de timp. Însă feedback-ul de progres, etapizat, orientat spre atingerea unor obiective clare pe termen mediu este mult mai scalabil, chiar și în cazul unui volum mare de elevi.
Am analizat și efectele, avantajele și dezavantajele dovedite ale programelor after-school. Rezultatele studiilor sunt rezervate referitor la îmbunătățirea substanțială a rezultatelor școlare, însă evidențiază că elevii care participă la programe after-school dobândesc mai multă încredere în sine, dezvoltă comportamente sociale pozitive și uneori obțin scoruri mai bune la evaluările școlare. De asemenea, programele after-school reduc comportamentele problematice (de exemplu, agresivitatea, neconformitatea și problemele de conduită), precum și consumul de substanțe nocive. În concluzie, aceste programe produc beneficii multiple care țin de viața personală, socială și școlară a elevilor și adolescenților. Costurile acestui tip de program sunt însă destul de ridicate (deși există și exemple de programe gratuite), variind între 600 și 1500 RON/lună/copil, făcând acest tip de program unul scump. Scalabilitatea este facilă, însă bariera pentru acest tip de program este costul.
De asemenea, am analizat modele de învățare asistată de calculator, aceasta pentru că acum toată lumea vorbește despre lipsa sau, dimpotrivă, despre beneficiile calculatoarelor în învățare. În general, studiile au arătat că IAC constituie mai degrabă o modalitate adițională de predare/învățare și nu o strategie în sine. Rezultatele obținute de elevi sunt moderate, dar studiile în domeniu oferă rezultate din cele mai diverse. Implementarea IAC în școli trebuie să fie ghidată în primul rând de obiectivele de predare și învățare. Nu tehnologia în sine este importantă, sau tipul calculatorului, ci modul în care acesta este utilizat, programele care sunt puse la dispoziția elevilor, organizarea activităților, furnizarea de oportunități pentru ca elevii să interacționeze în activitățile de învățare. Noile tehnologii nu conduc neapărat la îmbunătățirea performanțelor, ci la extinderea modalităților de învățare și de informare.
Costurile estimate pentru utilizarea IAC în școli pot fi ridicate deoarece necesită echiparea școlilor/claselor cu calculatoare, table și ecrane interactive, conectică pentru Internet. În școlile în care aceste echipamente există deja, costurile se rezumă la instruirea profesorilor în vederea utilizării adecvate a acestor echipamente și pentru elaborarea de programe de instruire în concordanță cu disciplinele la care se aplică IAC. Aceste costuri sunt estimate la aproximativ 100 lei/elev. În situația în care este necesară achiziționarea echipamentelor, costurile se ridică la aproximativ 1550 lei/elev.
Deși studiile efectuate în acest domeniu prezintă rezultate dintre cele mai diferite, specialiștii sunt de acord că în general IAC conduce la creșterea notelor obținute de elevi la evaluările școlare, îmbunătățește atitudinile elevilor, diminuează timpul alocat aprofundării unor discipline de studiu.
În ceea ce privește dezavantajele, IAC poate conduce la diminuarea contactelor interpersonale și la rigidizarea procesului de instruire. De asemenea, un sistem performant sau o rețea de calculatoare pot fi costisitoare, ceea ce ar împiedica mulți dintre elevi să aibă acces la acestea în afara școlii. Unii profesori ar pute fi insuficient familiarizați cu IAC, ceea ce ar putea conduce la o utilizare improprie a calculatoarelor și a programelor specifice.
Ca ultim pas al analizei noastre, natura relațiilor dintre profesori și elevi, alături de calitatea practicilor pedagogice, constituie factori esențiali de impact în ceea ce privește implicarea elevilor în activitățile școlare. Adesea, profesorii contribuie semnificativ la schimbările pozitive ale performanțelor elevilor, mai mult chiar decât alți factori școlari. Dincolo de sporirea rezultatelor școlare, relațiile pozitive dintre profesori și elevi se asociază cu îmbunătățirea abilităților sociale ale elevilor.
În mod specific, calitatea acestor relații s-a dovedit a fi în strânsă legătură cu funcționarea socială a elevilor, cu lipsa problemele comportamentale, cu implicarea în activitățile de învățare și deși mai slab, inclusiv cu performanțele academice.
Mai mult de atât nu doar că relaționarea optimă profesor- elev aduce beneficii pentru elevi, însă absența relaționării optime, în timp ce la pol opus, relațiile negative,respectiv starea de conflict, vor frâna copilul din a experimenta și din a-și dori să învețe.
Un alt aspect important al relațiilor dintre profesor și elev se adresează efectelor pe care aceste relații le au asupra profesorilor. Experiențele relaționale ale profesorilor cu elevii lor constituie sursa zilnică de emoție și cogniție a profesorilor, cu efecte asupra stării de bine a acestora. În același timp, și profesorii au nevoie de relaționarea cu elevii. Astfel, și profesorii învață din aceste experiențe, îmbunătățindu-și astfel metodele de predare. Mai mult de atât, apropierea de elevi ghidează profesorul în dirijarea și gestionarea emoțiilor și cognițiilor manifestate în clasa de elevi.
Relațiile pozitive profesor-elev constituie surse de emoții pozitive și satisfacție care mențin profesorii în cariera didactică. Studiile arată că profesorii care reușesc să construiască legături apropiate cu elevii lor, care se simt valorizați și apreciați de elevi și care simt că eforturile lor au efecte pozitive asupra elevilor, se simt mai fericiți și mai mulțumiți de profesia aleasă.
Costurile pentru construcția unei relații corecte professor-elev sunt relative mici, fiind aproximate la 500-800 RON/profesor.
Există multiple alte intervenții neluate în considerare în prezentul articol (meditații, autoevaluare, peer tutoring, învățarea prin colaborare, educația timpurie etc – asupra cărora ne vom apleca în viitoare articole), însă o primă concluzie este una extrem de simplă: relațiile de calitate, sănătoase între actorii implicați în educație (profesori, elevi, părinți), precum și schimbul constant de informație între aceștia constituie cea mai eficientă modalitate de îmbunătățire a rezultatelor școlare și a mediului școlar în general.