Definiție

Tulburările de anxietate constituie una dintre cele mai comune probleme ale sănătății mintale întâlnite în rândul elevilor. Anxietatea poate fi definită drept o serie de emoții subiective de tensiune, îngrijorare, nervozitate, neliniște și teamă asociate cu activarea sistemului nervos și cu un impact considerabil asupra funcționalității sociale, cognitive și adaptative. Intervențiile centrate pe reducerea anxietății mizează pe anularea sau diminuarea efectului nociv pe care anxietatea îl are asupra performanței școlare și stării de bine a elevilor.

Descriere

Tulburările de anxietate reprezintă un grup de tulburări mintale ce se caracterizează prin senzații de teamă și îngrijorare cu privire la evenimente viitoare, fără a avea un stimul concret și adecvat ca intensitate care să le declanșeze. Printre simptomele psihologice din acest registru care sunt frecvente în rândul copiilor și adolescenților amintim neliniștea resimțită înainte de ore sau examene, sentimentele de panică, blocarea câmpului conștiinței în timpul testărilor, sentimentele de neajutorare în rezolvarea sarcinilor. Cele mai frecvente manifestări fiziologice ale anxietății includ transpirația mâinilor, nervozitatea, agitația, panica, sau un ritm cardiac și al respirației accelerat.         

Anxietatea reprezintă una dintre tulburările psihologice cele mai frecvente în rândul copiilor și adolescenților. Ratele de prevalență raportate variază între 4% și 25%, cu o frecvență medie de 8%, iar un număr de surse susțin că prevalența este și mai mare de atât, dat fiind faptul că multe cazuri rămân nediagnosticate.

Elevii cu astfel de tulburări netratate sunt mult mai predispuși la înregistrarea unor performanțe academice mai reduse, nu beneficiază de toate experiențele sociale specifice vârstei și prezintă un risc mai mare pentru consumul de substanțe. 
Anxietatea resimțită în perioada adolescenței poate conduce la oportunități reduse de carieră datorate absenteismului crescut și performanțelor academice mai reduse, precum și la o frecvență mai mare de utilizare a serviciilor medicale și de apariție a depresiei.

Din punct de vedere școlar, anxietatea nu are doar un impact direct asupra performanței școlare, ci aceste manifestări generează lipsă de interes asupra aspectelor mai dificile din activitatea școlară. Elevii cu aceste tulburări prezintă de regulă o atitudine pasivă față de educație, precum și un interes redus pentru învățare, performanțe academice mai slabe și dificultăți în realizarea activităților de la clasă.

Anxietatea are efecte nocive asupra învățării nu doar atunci când ajunge la niveluri clinice, ci și când are manifestări subclinice. Intervențiile la adresa anxietății școlarilor nu sunt de aceea exclusiv clinice, ci sunt mai degrabă intervenții de dezvoltare personală și de consiliere școlară.

Eficiență

Din analiza intervențiilor de inspirație clinică centrate pe reducerea anxietății rezultă că 81% dintre intervențiile cele adresate adolescenților au raportat reduceri semnificative la nivelul simptomelor de anxietate, în timp ce doar 50% dintre cele adresate copiilor de vârste mici au raportat reduceri la nivelul simptomatologiei. Efectele obținute nu au părut să depindă de tipul intervenției (intervenții cognitiv-comportamentale vs. alte forme), de tipul persoanei care a facilitat intervenția (profesor vs. altă persoană) sau de tipul grupului de control.    

Dovezi științifice

O recentă analiză sistematică a literaturii clasifică intervențiile de reducere a anxietății oferite în școli în trei categorii: universale (adresate tuturor elevilor indiferent de simptomatologie și deseori create pentru optimizarea rezilienței și sănătății mintale în general), selective (adresate anumitor elevi predispuși la dezvoltarea diferitelor tulburări) și specifice (țintite precis asupra acelor elevi ce prezintă simptomatologia specifică unor tulburări). În ceea ce privește eficiența acestor intervenții, cele selective și specifice sunt superioare celor universale, dat fiind faptul că prezintă un interval mai mare de îmbunătățire posibilă și de ameliorare. Există nenumărate articole științifice privind intervențiile dedicate reducerii anxietății, cu toate acestea, meta-analizele recente ne sugerează să  interpretăm cu prudență rezultatele din cauza eterogenității ridicate a intervențiilor și a calității scăzute a literaturii.       

Costuri

Costurile intervențiilor pentru reducerea anxietății elevilor pot diferi în funcție de complexitatea intervenției și de obiectivele vizate.
 
O resursă critică este întotdeauna psihologul sau consilierul specializat în acest tip de manifestări; această resursă calificată generează costurile principale pentru intervențiile asupra anxietății. Uneori, în cadrul acestor grupuri este nevoie și de diferite materiale auxiliare sau de personal calificat pentru asistarea sesiunii, dar aceste aspecte cresc doar minor costurile unor astfel de intervenții.

Intervențiile centrate direct pe elevi, inspirate din psihoterapie, realizate cu personal calificat, pot avea costuri pe sesiune de 80-150 Euro pentru o clasă, sau de 40-100 Euro pentru intervenția unu-la-unu, necesitând între 2 și 8 sesiuni de intervenție și ajungând astfel la costuri totale destul de variabile – în medie de 10 Euro pe copil pentru consilierea de grup și de 500 de Euro pe copil pentru consilierea unu-la-unu.

Intervențiile centrate pe formarea profesorilor în vederea minimizării manifestărilor de anxietate observate la elevi în clasă sunt chiar mai costisitoare (între 300 și 1200 Euro pentru o formare minimală), însă se răsfrâng pozitiv asupra bugetului școlii, căci se reflectă apoi în costuri mici sau nule pentru intervenția ulterioară asupra elevilor.
Intervențiile centrate pe climatul general al clasei și școlii și pe eliminarea stimulilor anxiogeni (de exemplu examinări), sau realizarea de acomodări pentru prezentarea acestor stimuli în modalități mai ușor de acceptat de către elevi presupun modificări mai profunde ale culturii școlare și sunt de regulă asociate cu consultanță specializată și bugete de 10-15.000 pe școală.

Scalabilitate

Intervențiile de acest tip sunt greu scalabile: de vreme ce ele necesită personal calificat, orice încercare de adresare a unui număr mai mare de elevi necesită mai mult personal calificat și multiplică liniar costurile. Intervențiile de formare a profesorilor, pentru ca ei să implementeze mai departe schimbări, sunt mai ușor scalabile.

Pentru a crește scalabilitatea acestor intervenții, se recomandă utilizarea extensivă a resurselor deja existente în școli și integrarea acestor programe în cultura școlară. Costurile pentru întreaga intervenție par astfel mai mari, însă costul pe copil devine derizoriu. În plus intervențiile la nivelul culturii școlare sunt sustenabile și încurajează prevenția. Intervențiile realizate asupra școlilor scalează ușor intervenția la nivelul unei școli, dar necesită pentru implementare consultanță organizațională calificată, ceea ce le face din nou relativ dificil de scalat la nivel sistemic.

Ușurința implementării

Ușurința cu care pot fi implementate intervențiile pentru reducerea anxietății variază în funcție de complexitatea și scopurile exacte ale acestora. Intervențiile sistemice, asupra culturii școlare, sunt și cele mai dificile de implementat. Intervențiile asupra profesorilor și respectiv a elevilor sunt rezonabil de ușor de interpretat - în fapt sunt atât de rutiniere pentru specialiștii calificați în acest sens încât pot fi considerate extrem de facile în implementare.

Diverse

De multe ori sunt utilizați în mod interșanjabil termenii de anxietate și stres. Acestea reprezintă însă experiențe independente. Stresul include sentimente precum frustrarea și nervozitatea, în timp ce anxietatea cuprinde emoții de frică, neliniște și îngrijorare. Diferența constă în faptul că stresul apare ca o reacție la un eveniment prezent și se declanșează de un stimul specific. Anxietatea, pe de altă parte, este o teamă cu privire la ceva din viitor care s-ar putea sau nu întâmpla. Anxietatea poate fi considerată – eventual – ca o formă de stres care continuă după ce factorul stresor a încetat, sau înainte ca el să apară.

Studiile arată că anxietatea în rândul elevilor este asociată de multe ori și cu alte deficiențe, precum cele de învățare și poate să apară ca o consecință a acestora. De exemplu, atunci când un copil înregistrează dificultăți mai mari în sarcinile școlare comparativ cu ceilalți colegi, poate tinde să devină temător și să resimtă presiunea grupului sau a profesorilor cu privire la abilitățile sale academice. 

Bibliografie relevantă

Cheek, J. R., Bradley, L. J., Reynolds, J., & Coy, D. (2002). An intervention for helping elementary students reduce test anxiety. Professional School Counseling, 6, 162–164.

Herzig-Anderson, K., Colognori, D., Fox, J. K., Stewart, C. E., & Warner, C. M. (2012). School-Based Anxiety Treatments for Children and Adolescents. Child and Adolescent Psychiatric Clinics of North America, 21, 655–668. doi:10.1016/j.chc.2012.05.006

Neil, A. L., & Christensen, H. (2007). Australian school-based prevention and early intervention programs for anxiety and depression: A systematic review. The Medical Journal of Australia, 186, 305–308.

Neil, A. L., & Christensen, H. (2009). Efficacy and effectiveness of school-based prevention and early intervention programs for anxiety. Clinical Psychology Review, 29, 208–215. doi:10.1016/j.cpr.2009.01.002

Weems, C. F., Scott, B. G., Taylor, L. K., Cannon, M. F., Romano, D. M., Perry, A. M., & Triplett, V. (2010). Test Anxiety Prevention and Intervention Programs in Schools: Program Development and Rationale. School Mental Health, 2, 62–71. doi:10.1007/s12310-010-9032-7