În sens larg, orientarea în carieră sau orientarea vocațională este procesul prin care o persoană este ajutată să își descopere și clarifice interesele care țin de profesie și carieră, pentru a fi fericită și utilă în societate. În mod specific, orientarea vocațională este un demers profesional de ghidare pe care îl oferă o persoană (un consilier vocațional) unei alte persoane (client). 

Orientarea vocațională presupune un efort sistematic de informare asupra problemelor și oportunităților legate de piața muncii, sondarea nevoilor și preferințelor persoanei consiliate cu scopul de a o ajuta să se cunoască mai bine. În acest fel, persoana consiliată este ajutată să ia o decizie informată cu privire la domeniul de carieră pe care îl va urma și să se orienteze către un traseu profesional coerent.

Orientarea vocațională are un rol vital în viața tinerilor pentru a-i direcționa către domeniul potrivit, care să le aducă satisfacție profesională pe termen lung. Pentru o decizie informată legată de carieră este esențial ca tânărul să aibă în vedere cel puțin trei aspecte, anume: autocunoașterea (propriile interese profesionale, trăsăturile de personalitate, nivelul de inteligență, valorile personale, nivelul de cunoștințe și abilități academice și alte competențe), cunoașterea nevoilor din piața muncii și cunoașterea domeniului de carieră. Cu ajutorul acestei îndrumări, elevii nu doar iau o decizie informată, ci se pot concentra apoi pe dezvoltarea abilităților și atitudinilor care sunt necesare pentru a avea succes în domeniul ales.

Impactul programelor de orientare vocațională diferă în funcție de strategiile de consiliere folosite și de modul în care acestea sunt implementate. Efectul general raportat în literatură pentru acest tip de intervenții este mediu (d = 0.35). Există însă diferențe între strategiile de consiliere; s-a dovedit de exemplu că programele de orientare vocațională bazate pe activități narative legate de potențialele domenii de carieră pot avea un impact mai mare decât alte tipuri de activități. De asemenea, studiile sugerează o eficiență sporită a strategiilor de consiliere care îi ajută pe adolescenți să conștientizeze diferențele individuale (felul în care ei sunt diferiți de alții și felul în care sunt unici), precum și a strategiilor bazate pe participarea efectivă la activități în domeniul de carieră ales.

În prezent există suficient de multe studii de tip meta-analitic cu rezultate congruente, care demonstrează faptul că orientarea vocațională este o intervenție cu impact pozitiv asupra alegerilor profesionale ale indivizilor. În același timp, este important s menționăm că în ultimii 20 de ani s-au efectuat doar 57 de studii exploratorii privind impactul consilierii în alegerea carierei. Așadar, rezultatele meta-analizelor (chiar și a celor recente) reflectă în parte rezultatele unor studii mai vechi.

Rezultatele unei meta-analize recente arată faptul că eficiența orientării vocaționale variază în funcție de tipul de tratament aplicat. Astfel, de le cele mai mari efecte la cele mai mici, regăsim: consilierea individuală (d = 0.77), consilierea la clasă (d = 0.66), consilierea de grup (d = 0.58), interpretarea testelor de interese vocaționale în grup (d = 0.46), workshop-urile de carieră (d = 0.30), interpretarea testelor de interese vocaționale fără ajutor de specialitate (d = 0.26), interpretarea testelor de interese vocaționale în variantă computerizată, cu sprijinul unui consilier online (d = 0.14), interpretarea testelor de interese vocaționale în variantă computerizată, fără sprijinul unui consilier online (d = 0.06). Rezultatele trebuie totuși interpretate cu grijă în contextul în care eficiența fiecărui tip de tratament a fost calculată prin compararea unui număr relative redus și diferit de studii. De exemplu, mărimea efectului pentru consilierea de grup se bazează pe 13 studii empirice, în timp ce rezultatele legate de consilierea computerizată se bazează pe doar 2 studii. 

Beneficiile pe care le obțin cei care apelează la consiliere vocațională sunt descrise de șapte meta-analize; în mod consistent sunt demonstrate ca beneficii următoarele: dezvoltarea unei identități profesionale, autoficacitatea percepută în luarea deciziilor de carieră, identificarea resurselor de sprijin din mediul extern, identificarea barierelor în carieră. Dintre acestea, autoeficacitatea percepută în luarea deciziilor de carieră pare a fi beneficiul cel mai puternic influențat de un proces de orientare vocațională (d = 0.45), cu condiția ca procesul de consiliere să se extindă până la patru, maxim cinci ședințe; după acest număr de ședințe nu se mai produce un increment. Numărul mediu de sesiuni identificat în literatură este de 4.28 ședințe, cu o durată totală de 9.98 ore. 

Eficiența orientării vocaționale este dependentă de câteva variabile inerente procesului. Astfel, sprijinul consilierului pare a fi un ingredient critic în consilierea eficientă pentru alegerea carierei (d = 0.82). Strategiile de consiliere utilizate sunt de asemenea importante (explorarea vocațională, d = 0.72; utilizarea unor instrumente standardizate, d = 0.44).

Costul pentru completarea unui test de orientare vocațională este de aproximativ 10 Euro. Se recomandă însă interpretarea raportului de către un profesionist pentru ca elevul și părintele să înțeleagă cât mai bine rezultatele din raport. Costurile estimate pentru o ședință individuală de consiliere vocațională variază de la 15 Euro/ședință și pot ajunge până la 50 Euro/ședință, prețul diferind în funcție de metodele adoptate și de instrumentele necesare.

Intervențiile de acest tip sunt greu scalabile în instituțiile de învățământ, de vreme ce ele necesită personal calificat. Adresarea unui număr mai mare de elevi necesită mai mult personal calificat. Intervențiile de formare a profesorilor, pentru ca ei să implementeze mai departe intervenții de consiliere, sunt mai ușor scalabile. Pentru a crește scalabilitatea acestor intervenții, se recomandă utilizarea extensivă a resurselor deja existente în școli. Costurile pentru întreaga intervenție par mai mari, însă costul per copil devine rezonabil.

Intervențiile bazate pe teste vocaționale cu rapoarte interpretative care sunt dezvoltate în mod special pentru a fi înțelese și de persoane necalificate în testarea psihologică (de exemplu părinți, profesori sau chiar de elevi) sunt mai ușor scalabile dar au un impact mai redus. Totuși, în termenii raportului dintre investiție și beneficiu, aceasta este cea mai scalabilă abordare de consiliere vocațională.

Ușurința cu care pot fi implementate intervențiile pentru orientarea vocațională a elevilor variază în funcție de metodele și de instrumentele folosite, dar și în funcție de obiective. Cu cât este mai mare numărul de elevi și numărul de nevoi, cu atât va fi mai dificil să se implementeze cu succes un astfel de program. Totuși, instituțiile de învățământ pot facilita semnificativ implementarea acestor programe, atât prin recrutarea consilierilor, cât și prin oferirea mijloacelor logistice (e.g., spații pentru întâlniri, materiale). 

(a)   Orientarea vocațională se bazează în termeni de diferențe individuale în primul rând pe interesele vocaționale ale individului. În acest sens, cel mai cunoscut cadru teoretic al intereselor vocaționale este cel al lui John Holland. Holland consideră că interesele vocaționale reprezintă o exprimare a personalității, iar mediile de muncă pot fi și ele structurate în aceleași categorii bine determinate și definite. Acesta împarte tipurile de interese vocaționale în 6 categorii: Interesele realiste (R) se manifestă prin tendința indivizilor de a se îndrepta spre activități care presupun forță fizică, aptitudini manuale pentru manipularea obiectelor, mașinilor şi instrumentelor; Interesele investigative (I) presupun o atracție către activități mai degrabă intelectuale, de cercetare, investigare, analiză sub diverse forme şi în cele mai variate domenii (biologic, social, cultural, etc.); Interesele artistice (A) se manifestă prin atracție spre activități care presupun o rezolvare creativă, originală și care oferă posibilitatea de autoexprimare (profesii muzicale, artistice, dramatice etc.); Interesele sociale (S) implică orientarea spre activități care au o componentă principală de interacțiune interpersonală (preferința pentru predare sau pentru a ajuta oamenii); Interesele antreprenoriale se manifestă prin preferința pentru activități care permit exprimarea abilităților oratorice, persuasive, manageriale, de relaționare, inițiativă și posibilitate de coordonare a propriei activități sau a activității unui grup; Interesele de tip convenţional (C) presupun preferinţa pentru activități care necesită abordări sistematice și ordonate a unor date sau obiecte într-un cadru bine organizat şi definit. 

(b)   Un instrument eficient prin care elevii pot fi ajutați să se cunoască mai bine și să aibă o perspectivă cu privire la o carieră este chestionarul asociat cu modelul lui Holland, descris mai sus, anume Chestionarul de Căutare Auto-Direcționată (Self-Directed Search, SDS). Acest instrument poate fi folosit și în varianta autoadministrată, autoscorată și autointerpretată. Scopul său principal este acela de a evalua interesele profesionale în vederea consilierii vocaționale. Un alt instrument eficient este Chestionar Jackson de Interese Vocaționale (Jackson Vocational Interest Survey, JVIS). Profilul JVIS calculează indici de similaritate cu un număr de 32 de clustere ocupaționale si 350 de profiluri ocupaționale, precum si scoruri pe 10 teme ocupaționale generale.

(c)   Centrele de Consiliere și Orientare în Carieră din cadrul instituțiilor de învățământ din România sunt structuri distincte, fără personalitate juridică care au fost înființate și funcționează în conformitate cu: Art. 350, 351, 352 din Legea Educației Naționale Nr. 1/2011; Ordinul Nr. 650/2014 pentru aprobarea metodologiei-cadru privind organizarea și funcționarea centrelor de consiliere și orientare în carieră în sistemul de învățământ din România; Ordinul nr. 3070/2015 pentru modificarea metodologiei-cadru privind organizarea și funcționarea centrelor de consiliere și orientare în carieră în sistemul de învățământ din România; Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 1804/4469/2012 privind aprobarea metodologiei de utilizare a instrumentelor Europass și Youthpass şi a metodologiei-cadru cu privire la serviciile de consiliere și orientare a carierei pe tot parcursul vieții. 

(d)   În școlile din România sunt angajați aproximativ 1900 de consilieri, adică un consilier școlar pentru aproximativ 800 de elevi, ceea ce ne încurajează să afirmăm că sistemul de educație nu este pregătit să gestioneze nevoia reală de consiliere în carieră, mai ales în contextul în care un consilier școlar are și alte obligații profesionale în afară de orientarea vocațională (e.g., să prevină și să gestioneze situațiile de bullying).

(e)   Orientarea vocațională nu mai este considerată a fi doar o intervenție centrată pe adolescenți și tinerilor, ci se vorbește în prezent de consilierea și orientare în carieră pe tot parcursul vieții. Aceasta se referă la totalitatea serviciilor și activităților care asistă persoanele de orice vârstă și în orice moment al existenței lor să facă alegeri în sfera educațională, de formare sau muncă, de reconversie profesională sau gestionare a carierei.

Ahn, H., & Wampold, B. E. (2001). Where oh where are the specific ingredients? A meta-analysis of component studies in counseling and psychotherapy. Journal of Counseling Psychology, 48(3), 251-257.

Mau, W. (1999). Effects of computer-assisted career decision making on vocational identity and career exploratory behaviors. Journal of Career Development, 25(4), 261-274. 

Obi, O. P. (2015). Constructionist career counseling of undergraduate students: An experimental evaluation. Journal of Vocational Behavior, 88, 215-219. 

Reese, R. J., & Miller, C. D. (2006). Effects of a university career development course on career decision-making self-efficacy. Journal of Career Assessment, 14(2), 252-266. 

Turner, S. L., & Lapan, R. T. (2005). Evaluation of an intervention to increase non-traditional career interests and career-related self-efficacy among middle-school adolescents. Journal of Vocational Behavior, 66(3), 516-531.

Whiston, S. C., Li, Y., Goodrich Mitts, N., & Wright, L. (2017). Effectiveness of career choice interventions: A meta-analytic replication and extension. Journal of Vocational Behavior, 100, 175-184.